Maramureșul, cunoscut pentru frumusețea sa pitorească, tradițiile bogate și oamenii săi ospitalieri, oferă o perspectivă fascinantă asupra culturii tradiționale românești. Nunta maramureșeană este un eveniment spectaculos, bogat în tradiții și obiceiuri care îi conferă un farmec aparte și o atmosferă festivă. În acest articol, vom explora tradițiile și obiceiurile de nuntă din Maramureș, de la pregătirile pentru ceremonie până la petrecerea care urmează.
Pregătirea pentru nuntă în Maramureș
Pețitul și logodna
Spre deosebire de practicile moderne, când tânărul își cere singur mireasa în căsătorie, în Maramureș, înainte, flăcăii trimiteau invitația prin purtători de cuvânt. Mireasa, însă, nu se lăsa lesne impresionată. Ea acceptă abia a treia oară cererea în căsătorie. Odată ce acordul a fost dat, zestrea fetei este pusă în discuție, iar data logodnei este stabilită. De obicei, zestrea care cuprinde pământuri, sămânță și animale este dată în avans, în timp ce materialele textile sunt aduse în noua casă după nuntă.
Astăzi, pețitul se reduce la înțelegerea tinerilor între ei în privința căsătoriei și acordul formal al familiilor. În ceea ce privește logodna, aceasta începe cu ceremonia „credinței”. Conform tradiției, logodnicii mergeau la casa preotului pentru a obține binecuvântarea. Aici ei făceau schimb de verighete și „dădeau mâna”, adică își făceau promisiunea de a se căsători.
Pregătirea steagului de nuntă și a cununii miresei
În Maramureș, ca și în alte regiuni, se practică anunțarea nunții prin sat și împodobirea steagului de nuntă, simbol al vitalității și puterii masculine. În plus, maramureșenii pregătesc și „împletirea cununii” miresei, în cadrul unei petreceri a fetelor. Cununa miresei e împodobită cu ciucurei și oglinzi, oglinzile simbolizând viitoarea viața frumoasă și strălucitoare a mirilor.
Ceremonia de nuntă în Maramureș
Ceremonia de nuntă în MaramureșChemarea la nuntă
Astăzi, chemarea la nuntă și-a pierdut din farmec, adresarea invitațiilor fiind, adesea, impersonală. În satele din Maramureș în care tradiția este încă vie, chemarea la nuntă se face în trei etape: cu o lună, cu două-trei săptămâni înainte și în săptămâna nunții, însă cel mai adesea se face în duminica de după logodnă.
Portul mirilor
Portul mirilor pe vremuri era unul specific, mireasa purtând o rochie albă, simplă, poale și spăcel și zade, având elemente înflorate și de mătase pe ea. Rochia de mireasă era de obicei de pânză și avea unele aplicații colorate pe ea, pentru a accentua frumusețea și prospețimea tinerei. Mirele avea și el un port deosebit. Iarna purta cioareci și doloman, iar vara izmene largi, cămeșe, laibăr albastru, uneori cu bumbi rotunzi, galbeni și cu aplicații de mărgele pe el. Fetele făceau în acele timpuri feciorilor zgardă, pe care aceștia o purtau cu mândrie.
Găteala miresei și a mirelui
Pregătirile pentru ceremonia nunții atingeau apogeul odată cu găteala miresei, eveniment ce avea loc la prânz, în duminica nunții, în prezența rudelor și a prietenelor miresei. Îmbrăcată în port tradițional specific zonei, fata era împodobită de nănașă, în timp ce prietenele țineau oglinda și pieptănele. Găteala miresei era un dar din partea nașilor.
Tradiția cerea ca mireasa să fie pieptănată de o fată ai cărei părinți erau în viață. Florile de lămâiță și voalul îi erau așezate de către nașă, înainte de cununia religioasă. Găteala era însoțită de plânsete și de o cântare de jale, marcându-se astfel despărțirea fetei de părinți, de frați și de surori. În schimb, în curte se juca și se întindea masa mare.
Ceremonia religioasă și petrecerea de nuntă
Pe vremuri, mirele și mireasa veneau fiecare la biserică în propria procesiune, însoțiți de familie și de prieteni. După slujbă, fiecare grup pleca pe drumuri separate, la cele două case, pentru masa de nuntă. Abia următoarea zi mirele, împreună cu cantonierul, prieteni și familie, mergeau să aducă mireasa. Apoi, toți mergeau la casa mirelui, unde îi aștepta un alt festin.
În zilele noastre, întreaga petrecere de nuntă urmează după slujba religioasă, fie la casa miresei, fie la casa mirelui. La ușă așteaptă soacra mare, care dă o pâine mare și rotundă și sticle de țuică miresei. Femeia cu găina aruncă grâu peste cuplu și peste invitați, pentru noroc. Odată intrată în casă, mireasa stropește cu niște țuică peste masa întinsă.
Începând cu cantonierul, toți invitații dansează cu mireasa, după ce îi dau o sumă mică de bani. Mirele trebuie să îi plătească suma cea mai mare, pentru a putea dansa cu mireasa lui.
Înlăturarea coroniței miresei
În dimineața următoare, nașii revin la petrecere și înlătură coronița miresei, înlocuind-o cu un batic pentru femei căsătorite. De două ori refuză mireasa și abia a treia oară acceptă. Din acest moment, își va prinde părul în sus și îl va acoperi cu un batic. Acest act termină petrecerea de nuntă.
Onorarea nașilor
Nașii sunt onorați o dată pe an de către toate cuplurile pe care le-au cununat. Finii le aduc daruri: căni de făină de grâu sau de porumb, țuică, pâine împletită sau chiar un brad mic, decorat. Înainte de petrecere, se închină un pahar, iar la sfârșit, nașa ciocnește cu toți. După ce mirele își golește paharul, îi prezintă o sumă de bani, iar seara se încheie cu un dans.
Nunta în Maramureș este o adevărată sărbătoare, care implică întreaga comunitate și păstrează în viață tradițiile și obiceiurile strămoșești. Fiecare etapă a ceremoniei este plină de semnificații și simboluri, care fac din acest eveniment unul unic și memorabil pentru miri și invitați deopotrivă.
