Ardealul, o regiune cu o istorie bogată și o cultură diversă, este cunoscut pentru tradițiile și obiceiurile sale unice în ceea ce privește nunțile. Acestea variază de la pregătirile pentru marele eveniment și alegerea nașilor, până la momentele de veselie și serbări tradiționale care au loc în timpul petrecerii. În acest articol, vom explora cele mai frumoase și interesante tradiții și obiceiuri de nuntă specifice zonei Ardealului.
Pregătirile pentru nuntă
Petitul și negocierea detaliilor nunții
În trecut, viitorul mire trebuia să meargă împreună cu părinții la fata pentru a o cere în căsătorie. La prânz, la locul petitului se negociau de către ambii părinți detalii despre nuntă și despre zestre, atât ale fetei cât și a băiatului.
Pregătirea zestrei
Pregătirea zestrei începea de când fata era mică. Lada de zestre era făcută din lemn, cu diferite ornamente, iar la umplerea ei participau și mama și femeile apropiate ale fetei. În aceasta, ea depozita cearșafuri de pat, prosoape, coverturi cusute și brodate. Lada era transportată de către feciorii satului acasă la băiat, până în ziua nunții. Acest obicei nu mai este precticat în zilele noastre.
Chemarea la nuntă
Obiceiul chemării la nuntă nu se mai practică în prezent ca mai demult, cu excepția unor sate în care încă se păstrează această tradiție. Mirele și mireasa, împreună cu câțiva prieteni apropiați, mergeau prin sat cu o ploscă de vin și țuică, iar cei care serveau din ploscă promiteau că vor fi prezenți la nuntă.
Alegerea nașilor și rolul lor în nuntă
Nașii în tradiția ardeleană
În Ardeal, este obiceiul ca nașii să fie rude cu mirele sau cu nașii de botez ai mirelui. Cuplurile au de cele mai multe ori două perechi de nași. Rolul nașilor are o însemnătate foarte mare, ei fiind părinții spirituali care îi vor ajuta pe tinerii căsătoriți în momentele dificile ale vieții. Mirii au datoria de a respecta nașii ca pe proprii lor părinți.
Cheltuielile suportate de nași
Conform tradiției, nașii suportă cheltuielile pentru voalul miresei, lumânările și floarea mirelui. De asemenea, ei plătesc taxa de la biserică, precum și accesoriile pentru gătirea miresei.
Ploconul și oferirea darului nașilor
După ce nașii au fost aleși, tinerii miri merg cu ploconul la aceștia. Ploconul este un cadou de mulțumire pentru acordul nașilor de a fi părinți spirituali. Conform tradiției, după oferirea acestui dar, nașii îi cinstesc pe miri cu un pahar de vin (în zilele noastre cu șampanie).
Pregătirile din ziua nuntii
Alaiul de nuntă și lautarilor
Alaiul de nuntă și lautarii pornesc la mire acasă. Acolo va avea loc bărbieritul mirelui, inițierea feciorului ca bărbat. După terminare, alaiul împreună cu mirele vor pleca la casa nașilor. Aici el dăruiește un buchet de flori nasei și tot aici mirele va aranja papionul nasului.
Gătitul miresei
Apoi nuntașii împreună cu nașii pornesc spre casa miresei, nașa îi va duce acesteia și voalul iar după aceea are loc obiceiul gătitului miresei. La terminarea gătitului, mireasa va ieși să se întâlnească cu mirele. El îi va oferi buchetul de mireasă.
Ceremonia religioasă
Ceremonia religioasă este un moment important în tradiția ardeleană și are loc la biserică. Aici, mirii își vor uni destinele în fața lui Dumnezeu și a nașilor, rostind jurăminte de credință și dragoste unul față de celălalt.
Petrecerea nuntii
Intrarea în sală și ospățul nunții
La petrecere, nimeni nu intră până când nu se adună majoritatea invitaților, în fața cărora mirii și nașii beau câte un pahar de șampanie, după care îl sparg. Se spune că cioburile alungă ghinionul ce ar putea interveni în viața celor doi tineri.
Masa mirilor
Se obișnuiește ca mirii să stea în capul mesei, iar la ospățul nunții trebuie să mănânce din aceeași farfurie smântână sau lapte pentru ca urmașii lor să fie frumoși.
Obiceiul bradului împodobit
În Ardeal, dar nu numai, se mai păstrează și acum obiceiul bradului împodobit. Acesta este gătit cu panglici, ghirlande și zurgălăi, iar în vârf se pune un cozonac sau un măr. Acest brad păzește intrarea în curtea mirelui, în timpul petrecerii.
Obiceiul colacului miresei
Obiceiul colacului miresei este și el la mare prețuire. Cu acest colac împletit, mireasa pleacă la casa soacrei, sau la casa în care va locui alături de proaspătul ei soț.
Obiceiul sfoarei în calea alaiului
Și tot în zona Ardealului, la ieșirea din casă, copiii leagă sfoara în calea alaiului, iar mirele trebuie să plătească pentru ca sfoara să fie tăiată și să poată pleca.
Dansul găinii
La sate se mai păstrează și acum obiceiul dansului găinii. O găină întreagă, rumenită, este jucată deasupra miresei, după ce nașa i-a dat jos voalul. Și de această dată, nașul are un rol important, acela de a plăti pentru ea, ca simbol al răscumpărării fetei de la părinții acesteia. După dansul găinii, nașa pune fetei o basma sau o năframă, în timp ce restul invitaților continuă să aducă darul miresei.
Strigatul darului și furatul miresei
Strigatul darului
La sfârșitul petrecerii, nașii anunță darul (suma pe care invitații au binevoit să o dea tinerilor căsătoriți).
Furatul miresei
Din zona Ardealului vine și obiceiul furatul miresei, ea fiind răscumpărată de mire sau nas.
În concluzie, tradițiile și obiceiurile de nuntă în Ardeal reflectă diversitatea și bogăția culturală a acestei regiuni. Deși unele obiceiuri s-au modificat de-a lungul timpului sau nu se mai practică în prezent, ele rămân o parte importantă a identității ardelene și o sursă de inspirație pentru viitoarele generații.